Într-o lume a artei în continuă transformare, un artist român a reușit să rescrie istoria printr-o performanță uluitoare. Cristian – Daniel – Sabin Vasile a depășit recordul mondial deținut de Pablo Picasso, cu un total impresionant de 176.106 lucrări de artă, dintre care fac parte picturi pe pânză, carton sau în format digital, desene, caricaturi, ilustrații de carte și sculpturi. Cristian – Daniel – Sabin Vasile dovedește că pasiunea, răbdarea și munca pot rescrie istoria. A depășit un simbol al artei mondiale, dar a făcut-o nu pentru glorie, ci pentru a lăsa în urmă un univers de emoții, culoare și sens. Potrivit Guinness World Records, Picasso a lăsat în urmă circa 147.800 de lucrări. Acum, România are un nou nume scris cu majuscule în cartea recordurilor. Întrebat ce îl motivează să creeze într-un ritm atât de intens, Cristian – Daniel – Sabin Vasile mărturisește că totul pornește de la curiozitate: „Ia să văd ce-mi iese!” este expresia care îi ghidează pașii în atelier. Al doilea element-cheie este simplificarea – concentrarea exclusivă pe actul artistic, în detrimentul altor surse de consum de energie. Iar al treilea ingredient este altruismul: „Emoția este energie și știu pe cale de experiență că operele de artă cu care privitorii întră în contact sunt producătoare de senzații în corpurile lor.” Deși este un fenomen internațional, Sabin Vasile a ales să rămână activ în România. Nu caută faima, ci sensul: „Gloria și faima sunt fum. Efemeri suntem cu toții, însă operele de artă au o componentă de nemurire cu care cred că suntem toți de acord” Artistul povestește cu emoție despre reacțiile celor care îi privesc lucrările: „Ideea este că fiecare vede ceea ce vede și simte ceea ce simte. Reacțiile privitorilor și modul cum se raportează la creațiile pe care le împart îmbracă forme diverse” Cum arată motivația, creativitatea, recunoștința și rolul artei în societate, văzute prin ochii unui artist care a parcurs un proces de creație titanic? Aflăm chiar de la Sabin Vasile, în interviul de mai jos: Conform Guinness World Records se estimează că Picasso a creat 147.800 de lucrări: picturi, design-uri, prinț-uri, gravuri, ilustrații de carte, sculpturi și piese ceramice, iar acest record este acum depășit de dumneavoastră. Ce anume va motivează să pictați cu un ritm atât de intens? Cristian – Daniel – Sabin Vasile: Dacă ar fi să fac un top trei motivațional aș pune pe primul loc curiozitatea. Cunoașteți sintagma: Ia să văd ce-mi iese! O folosim toți recurent în mai mare sau mai mică măsură. Fiecare artist are propriul etalon când vine vorba de a interoga abilitățile cu care a fost înzestrat genetic sau pe care le-a dobândit în parcursul existenței artistice. Cum fac să conectez curiozitatea la activitatea artistică? Simplu! Și așa ajungem la locul doi în top: Simplificarea. Îmi țin mintea cât pot de mult la ceea ce vreau să-mi aduc în realitatea artistică și mă detașez de alte forme de consum de energie. Ca să folosesc o paralelă din agricultură o să spun atât: dau apă (energie creativă, mintală, de timp, financiară, relațională e.t.c.) doar plantelor pe care vreau să le cresc. Adică în mod egoist îmi dedic orele vieții pentru creația artistică și aleg să ignor pe cât posibil alte forme de epuizare, care nu ajută scopul. Poate că există minți capabile de atinge performanțe deosebite fără a încerca forme de egoism însă studiind marii campioni ai acestei lumi am observat că toți sunt în aceeași paradigmă. A se observă că toate conceptele nu pot exista de sine stătător și pentru fiecare există minim o formă de revers, în funcție de ceea ce stă înmagazinat în mintea fiecăruia și bineînțeles în funcție de combinația de concepte asociată. Adică nu poți șți urâtul fără frumos, la fel cum nu poți ști egoismul fără altruism. Altruismul ocupă locul trei în topul motivațional pe care l-am evocat anterior. Egoismul activității asidue din atelier se traduce în creații artistice care vin să producă emoție în mintea privitorului. Emoția este energie și știu pe cale de experiență că operele de artă cu care privitorii întră în contact sunt producătoare de senzații în corpurile lor. Să dăruiesc minților și sufletelor izvoare de energie care să producă efecte în interiorul lor cred că a devenit în timp, pe cale de conștientizare, un sens al vieții mele. Având în vedere cantitatea uriașă de lucrări, cum gestionați variația stilistică și tematică? Cum evitați repetitivitatea? Cristian – Daniel – Sabin Vasile: Îi dau timp timpului. La fel ca în relațiile interumane care ajung la un anumit grad de saturație după un anumit timp și recurentă, când vine vorba de artă se aplică același principiu al răbdării și determinării. Se spune despre cuplurile longevive că au reușit să se reinventeze în timp și acolo unde cândva era iubire și pasiune au pus respect și recunoșțînță. Recunoștință este Adevarata Iubire. Sau cum zicem noi românii: Fă Rai din ce ai! Aș completa aici aici și aș spune: Fă RAI din cine eșți! Și crede-mă că ești! Dacă tu nu crezi în tine și abilitățile tale este foarte probabil ca aceeași percepție să-ți fie rambursată și de cei cu care interacționezi. Crede în ține mereu și „întinde coarda”. Adică du limitele mintale și fizice dincolo de convențional. Pentru mine, respectul de sine se traduce în respect pentru activitatea pe care o întreprind, fie ea artistică sau de altă natură. Recunoștința pentru viața cu care am fost înzestrat se traduce în recunoștință pentru toți și toate câte mi se relevă. Răbdarea cu mine se transformă în forme de determinare pe care nu le bănuiam când eram mai puțin experimentat. Cu baza în această combinație de concepte și raportându-mă la factorii externi cu care întru zilnic în contact extrag inepuizabilul tematic. Când vine vorba de stiluri sau tehnici aș spune că recurența este un factor definitoriu. Gradul ridicat de repetitivitate conduce inevitabil la o definire a tehnicilor folosite pregnant de artiști și în timp la crearea unui stil. După sute de mii de repetări, cu raportare la simplificarea de care vorbeam anterior, în mod evident mi-am format un stil ușor de recunoscut de către toți privitorii. Aș spune că este mai mult o consecință și mai puțin că a fost un deziderat. Ați fost prezentat drept un fenomen artistic global, dar sunteți activ în România. Cum se raportează scenă artistică românească la artă dumneavoastră și invers? Cristian – Daniel – Sabin Vasile: Gloria și faima sunt fum. Efemeri suntem cu toții, însă operele de artă au o componentă de nemurire cu care cred că suntem toți de acord. Arta transcende limitele temporale și cu atât mai mult granițele fizice. Să împart tortul nemuririi cu mințile și sufletele iubitorilor de artă de pe aceste meleaguri sau din alte culturi este o onoare și o responsabilitate. Ce vă emoționează cel mai tare în reacțiile celor care va privesc lucrările pentru prima oară? Cristian – Daniel – Sabin Vasile: O operă de artă este ca o întrebare deschisă din psihologie. Fiecare se raportează la ea și răspunde din cine este. Șțiți celebrele interogări: Unde te vezi peste X ani? Deținând recordul mondial Cel mai prolific pictor aș fi răspuns și am și scris această într-o agenda acum 11 ani. O altă minte poate ar fi răspuns într-o cheie mai personală, de genul: Ducând nepoții la școală. Și exemplele pot continua. Ideea este că fiecare vede ceea ce vede și simte ceea ce simte. Reacțiile privitorilor și modul cum se raportează la creațiile pe care le împart îmbracă forme diverse și îmi pare fascinant cum aceștia descoperă valențe noi și nebănuite. Cum vedeți rolul artistului contemporan în societatea de azi? Cristian – Daniel – Sabin Vasile: Cred că debutam în viață și ne formăm inițial apelând într-o mare măsură la imitație, împrumutând trăsături de la părinți, bunici sau alte persoane apropiate. Ulterior ne raportăm la modele dobândite din societate, din diverse medii și forme de activitate. Artiștii trebuie să fie conștienți de rolul modelator pe care îl îmbracă și de componentă educativă pe care o generează în societate. Prin puterea exemplului formăm generații. După acest record impresionant, care sunt planurile de viitor? Mai plănuiți expozițîi în țară sau în străînătate? Cristian – Daniel – Sabin Vasile: Viitorul este colectiv. Împreună putem și vom produce realități cu puternic impact social, care să inducă tinerilor valori reale și să îi formeze pentru viața.