Portretul unui maestru al cinematografiei europene, între artă și duritate

Portretul unui maestru al cinematografiei europene, între artă și duritate

Ultimul mare stăpân al cinematografiei europene, un conservator al orânduirii și al structurii sociale, făcea diferența între zgomot și entuziasm. Organizat și energic, părea un artist spartan, care separa clar și obiectiv scenariul de arta actorului, uneori enigmatic și vanitos, dar mereu stilat și solemn.

În pelicula „Samuraiul”, „Grand Maître” Melville transformă cruzimea vieții în absurdul păcatului și al morții. Personajele, precum Jef cu trenchul Burberry și pălăria Fedora, întruchipează detașarea rece și abilitatea, manevrând cu dexteritate elementele vieții și ambientul psihedelic oferit și de fumătura de Gitanes.

Conform informațiilor publicate de newsbucuresti.ro, povestea diferențiază trei personaje care jefuiau turiști pe podurile Sava: frații vitregi Stevica și Miloš, escroci obișnuiți, și un ADel cu rude infractori, care se dovedesc infam. Extincția lor, dorită de balanța imorală a vieții, îi trimite pe unii la gunoi, iar pe alții în mormânt, în timp ce protagonistul, simbolul răzbunării invincibile, persistă.

Filmul evocă astfel lupta dintre moralitate și imoralitate, având la bază personajele complexe și momentele teatrale ale cineastului, ale cărui creații rămân o sursă de reflecție profundă. „Ca să fii om întreg, atîtea sînt necesare… Să ai ochi şi priviri de care să nu se sperie cocorii” reflectă esența mesajului transmis.