Bogdan Ivan scrie pe Facebook, după moartea lui Ion Iliescu, că „România își ia rămas bun de la primul președinte al democrației post-comuniste, fondator al partidului nostru și, pentru mulți, simbolul unei tranziții tensionate, dar necesare”. „A fost comunist. Apoi, a fost reformator. Apoi, a fost președinte. Trei roluri diferite, într-o singură viață. Și, da – a greșit. A întârziat reforme. A tolerat excese. A protejat oameni care n-ar fi trebuit protejați. Dar în același timp, a oferit stabilitate, ordine, și o formă de continuitate umană, într-un moment în care România putea foarte ușor să cadă în anarhie”, a adaăugat ministrul. „Astăzi, România își ia rămas bun de la Ion Iliescu, primul președinte al democrației post-comuniste, fondator al partidului nostru și, pentru mulți, simbolul unei tranziții tensionate, dar necesare. Ca tânăr care a crescut într-o Românie clădită în parte pe deciziile și ezitările sale, simt că am datoria de a spune câteva lucruri nu doar despre ce a fost, ci și despre ce rămâne”, scrie Ivan pe Facebook. „Ion Iliescu a fost un produs al istoriei noastre complicate. A trăit în vremuri în care alegerea nu era între bine și rău, ci între haos și supraviețuire. A fost comunist. Apoi, a fost reformator. Apoi, a fost președinte. Trei roluri diferite, într-o singură viață. Și, da – a greșit. A întârziat reforme. A tolerat excese. A protejat oameni care n-ar fi trebuit protejați. Dar în același timp, a oferit stabilitate, ordine, și o formă de continuitate umană, într-un moment în care România putea foarte ușor să cadă în anarhie”, adaugă acesta. „Nu avem nevoie de un cult al lui Ion Iliescu. Dar avem nevoie de o lectură onestă a epocii sale, pentru că în trecutul pe care îl evităm se ascund adesea greșelile pe care suntem tentați să le repetăm. Iliescu ne-a arătat ce înseamnă un stat care protejează, dar și ce înseamnă un stat care ezită să reformeze. A înțeles durerea oamenilor simpli, dar n-a reușit întotdeauna să vadă viitorul care venea galopând. Stânga românească, astăzi: Noi, cei tineri din PSD, nu vrem să repetăm trecutul. Dar nici nu-l vom nega. Vrem o stângă lucidă, care înțelege că echitatea socială nu este un slogan, ci o obligație. Vrem o Românie în care digitalizarea nu înlocuiește demnitatea, și în care statul nu devine nici dușman, nici stăpân, ci partener al cetățeanului. Moștenirea lui Iliescu poate fi rescrisă într-o formă modernă. Nu ca nostalgie, ci ca lecție aplicabilă: Un stat care nu lasă pe nimeni în urmă. O economie în care profitul nu înseamnă nedreptate. O democrație în care tăcerea nu e o formă de guvernare. O politică în care echilibrul nu e slăbiciune. Citiți și: Cele mai importante momente din viața și cariera politică a lui Ion Iliescu, primul președinte al României după căderea comunismului Ultimul mesaj al lui Ion Iliescu pentru români: „Aveți o miză în păstrarea democrației. Vă doresc să nu vă urâți pentru votul vostru” Ion Iliescu a subliniat în ultimul interviu că nu s-a temut de moarte: „Am trăit viața cu multe viteze, vârste, vocații” Un ultim mesaj, către noi toți. L-aș imagina pe Ion Iliescu, privind spre noi, nu cu mândrie, nu cu teamă, ci cu un avertisment calm și lucid, în felul lui: “Fiți moderați, dar nu slabi. Apărați statul, dar nu îl idolatrizați. Ajutați oamenii, dar nu îi țineți prizonieri ai asistenței. Iubiți țara, dar nu închideți ușa lumii.” Și mai ales: „Nu transformați trecutul în armă. Transformați-l în înțelepciune.” Ion Iliescu a fost începutul unei epoci. Noi suntem începutul alteia. Să avem tăria să fim mai clari, mai drepți, mai curajoși – dar și smeriți când privim înapoi. România nu are nevoie de eroi. Are nevoie de oameni care își învață lecțiile și construiesc, fără ură și fără frică. „România dreaptă. România demnă.” – nu e doar un slogan. Poate fi misiunea unei generații. A noastre”, mai scrie ministrul Energiei. Citiți și: Primele reacții din PSD după ce s-a aflat despre moartea lui Ion Iliescu. Ce au transmis Sorin Grindeanu și Marcel Ciolacu Dominic Fritz, la moartea lui Ion Iliescu: Nu putem trece sub tăcere suferinţa celor care au plătit cu sânge la Revoluţie și mineriade Ce a însemnat eticheta de „președinte bolșevic” pentru Ion Iliescu. Cum a explicat „Duminica Orbului”