Donald Trump pare să-și fi pierdut în sfârșit răbdarea cu Vladimir Putin. Luni, președintele american a declarat că este „foarte dezamăgit” de liderul rus și i-a acordat 50 de zile pentru a declara un armistițiu. Însă, în timp ce Putin își evaluează reacția la retorica de la Washington (și până acum nu a dat niciun semn de îngrijorare), acțiunile lui Trump au adus o a treia figură în psihodramă - președintele Xi al Chinei. Iar Xi Jinping este cel care are cel mai mult de câștigat, scrie istoricul Mark Galeotti într-o analiză din The Times. Kremlinul se temea că Trump va fi mai ferm, iar bursa de la Moscova, ușurată, a înregistrat o creștere bruscă. Pe lângă dorința de a încuraja europenii să cumpere arme fabricate în SUA pentru a sprijini Ucraina (Franța, Italia și Republica Cehă au refuzat deja), principala inițiativă a lui Trump a fost să-i acorde lui Putin 50 de zile pentru a pune capăt luptelor, altfel va apela la instrumentul său geopolitic preferat: tarifele vamale. El a amenințat că va impune tarife de 100% asupra importurilor rusești, dar vânzările Rusiei către America s-au ridicat la doar 3 miliarde de dolari, anul trecut, sau 0,65% din totalul exporturilor sale. Putin nu va avea nopți nedormite din cauza asta. Mult mai semnificativ a fost avertismentul că SUA vor percepe tarife secundare și țărilor care cumpără petrol și produse petroliere rusești. Acest lucru ar schimba regulile jocului dacă ar sufoca vânzările. Veniturile totale ale Rusiei din vânzările de petrol s-au ridicat anul trecut la 192 de miliarde de dolari. Cu toate acestea, Moscova consideră pe bună dreptate că aceasta este o amenințare deșartă. Deși printre cumpărători se numără și aliați precum Japonia, Turcia, Ungaria și Slovacia, trei sferturi din petrolul rusesc merge către China și India. Având în vedere că Trump livrează avioane de vânătoare stealth F-35 scumpe către India, nu este momentul să provoace Delhi, în timp ce planul anterior al lui Trump de a impune tarife de 145% asupra Chinei a dus la represalii din partea Beijingului și la proteste interne din partea companiilor americane dependente de producția chineză. Nici India, nici China nu și-ar putea reorienta achizițiile de petrol în acest interval de timp - chiar dacă ar dori - iar scoaterea Rusiei din peisajul global ar destabiliza piața și ar duce la creșterea prețurilor la benzină din SUA, un indicator notoriu de sensibil pentru președinții americani. Consensul, după cum spune un analist de piață rus, este că „aceasta este o cacealma și una nu foarte credibilă”. Totuși, subliniază și faptul că omul cel mai bine plasat pentru a-l determina pe Putin să schimbe cursul în Ucraina nu este Trump, ci Xi. Dovezile arată că Xi nu are nicio intenție să facă acest lucru. Marți, președintele chinez s-a întâlnit cu Serghei Lavrov, ministrul rus de Externe, și a declarat că Rusia și China ar trebui să „își consolideze sprijinul reciproc”, în timp ce ministerul său de Externe a denunțat tarifele amenințate drept „sancțiuni unilaterale ilegale”. Acest lucru nu ar trebui să fie o surpriză. La începutul acestei luni, în timp ce își asuma neutralitatea în ceea ce privește războiul din Ucraina, Wang Yi, ministrul chinez de Externe, i-a spus omoloagei sale din Uniunea Europeană, Kaja Kallas, că invazia lui Putin a fost „o binecuvântare” pentru Beijing, pentru că a menținut Occidentul preocupat de Europa, nu de Pacific. Nu putea tolera o înfrângere a Rusiei. China nu se limitează la susțineri retorice. Ea furnizează deja Rusiei o gamă largă de bunuri „cu dublă utilizare” care pot avea utilizări civile, dar sunt vitale și pentru mașina de război a lui Putin. Vândute la prețuri care reflectă slăbiciunea poziției de negociere a Moscovei, acestea variază de la cablurile de fibră optică folosite acum pentru a controla dronele care nu pot fi bruiate, până la nitroceluloza utilizată pentru propulsorul de artilerie. Anul acesta, Beijingul pare să ofere și el un sprijin militar neechivoc. Unul dintre noile sale sisteme de apărare cu laser Silent Hunter la joasă altitudine pare să fie acum în serviciul Rusiei, iar un număr tot mai mare de soldați chinezi se alătură armatei ruse, aparent ca mercenari. Unele evaluări ale serviciilor secrete NATO sugerează chiar că muniția chineză ar putea fi direcționată către Rusia prin Coreea de Nord. În ciuda discuțiilor fanteziste despre o „axă a tulburărilor ” care unește Rusia, Iranul, China și Coreea de Nord, aceasta este încă un set de relații în esență tranzacționale și limitate. China ajută, fără îndoială, Rusia. Într-adevăr, probabil că a trebuit să dea undă verde Coreei de Nord pentru a începe trimiterea de trupe de luptă anul trecut, iar amprenta sa se află și pe decizia din această lună a Laosului - jumătate din datoria sa suverană este deținută de Beijing - de a trimite un contingent inițial simbolic de geniști de luptă pentru a se alătura efortului de război rusesc. Prețul acestui sprijin nu se plătește doar în ruble. Mark Rutte, secretarul general al NATO, a afirmat recent că, dacă Xi ar decide să cucerească Taiwanul, este „cel mai probabil” să-i ordone lui Putin să atace Europa ca o distragere a atenției - și că Putin ar trebui să se supună. Este un scenariu alarmist. Cu toate acestea, Moscova acceptă în liniște și uneori cu reticență, pe măsură ce China își asumă dominația în țări pe care le considera cândva propriii clienți și vasali. Această dinamică este evidentă de mult timp în Asia Centrală, unde Beijingul și-a promovat Inițiativa de Securitate Globală — care exclude Rusia — ca alternativă la dependența fie de Moscova, fie de Washington. Acum, alți foști clienți ruși, precum Cuba, unde Beijingul finanțează anul acesta 55 de noi proiecte de energie solară, și mai multe state africane, unde chinezii instruiesc din ce în ce mai mulți polițiști și ofițeri militari, asistă la o schimbare discretă a gărzii. Totuși, aceasta nu este o alianță perfectă. Cele două țări încă concurează și au interese distincte. O notă internă a serviciilor secrete rusești, recent divulgată către The New York Times - posibil chiar de Moscova, ca o lovitură de avertizare pentru Beijing - a evidențiat faptul că spionajul chinez asupra aliatului său ipotetic a fost în creștere. Între timp, Beijingul administrează în mod curent teste cu detector de minciuni personalului său care se întoarce din misiuni în Rusia, în cazul în care acesta a fost recrutat de Moscova. Xi nu se grăbește să vadă sfârșitul războiului din Ucraina. Pe lângă faptul că deturnează resursele și atenția Occidentului, acest lucru face Moscova din ce în ce mai dependentă de Beijing. China este cel mai mare partener comercial al său și, așa i-a mărturisit un economist rus lui Galeotti, „mai multe sancțiuni înseamnă mai multă China oriunde te uiți: telefoanele mobile pe care le folosesc oamenii, mașinile pe care le cumpără, chiar și cardurile de credit din portofele”, pentru că băncile se orientează către utilizarea sistemului UnionPay din China acum că Visa și MasterCard nu mai operează în interiorul țării. Din ce în ce mai mult, China propune alternative la gama existentă de instituții care mențin lumea modernă laolaltă: Inițiativa de Securitate Globală și Organizația de Cooperare de la Shanghai, care include Rusia, ca structuri de securitate, Banca Asiatică de Investiții în Infrastructură în locul Băncii Mondiale și Fondul Monetar Internațional. Sistemul de Plăți Interbancare Transfrontaliere (CIPS), versiunea de la Beijing a rețelei interbancare SWIFT - pe care Occidentul a folosit-o deja ca armă împotriva Moscovei - nu este doar adoptat din ce în ce mai mult de instituțiile financiare rusești, ci atrage și țările dornice să aibă investiții chineze. Săptămâna aceasta, banca națională a republicii georgiene a anunțat că explorează cooperarea cu CIPS chiar în acest scop. O ordine globală alternativă este în curs de a fi construită, chiar în momentul în care cea occidentală se zdruncină. În octombrie anul trecut, Trump l-a acuzat pe predecesorul său, Joe Biden, că a adus Moscova și Beijingul laolaltă și a susținut că ar putea face mai bine: „Va trebui să le despart și cred că pot face și asta”. Presupusa dorință a lui Xi de a-l determina pe Trump să i se alăture lui și lui Putin la Beijing pentru comemorarea a 80 de ani de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial sugerează că președintele chinez este cel care simte că își poate influența omologul american. În orice caz, recunoscând rolul esențial al lui Xi, Trump nu numai că demonstrează că zilele puterii „unipolare” a SUA au apus, dar și, în mod accidental, împinge Rusia pe orbita Chinei.
AiPath Media este o sursă de știri de încredere, oferind informații de calitate pentru toate
judetele din Romania. Cu o echipă dedicată de jurnaliști experimentați, ne angajăm să aducem cititorilor
noștri o perspectivă cuprinzătoare asupra evenimentelor la nivel local și național.